miercuri, 1 februarie 2017

Nu există nu!

De multe ori în viață suntem tentați să-l luam pe "nu" în brațe și să renunțăm la ceea ce facem. E simplu, curat, fără griji și la îndemâna oricui dar să știți că nu duce la nimic bun.
Un exemplu concret este experiența prin care am trecut în momentul în carem-am angajat ca tehnician.
Primele 4 luni au fost groaznice! Zilnic aproape îl luam pe nu în brațe "nu mai pot", "nu mai rezist". Totul îmi mergea prost! Greșeam tratamente, se stricau utilajele la mine în mână, eram complet demoralizat.
Într-o bună zi, când eram pe cale să renunț, un client mi-a spus că îi place cum lucrez și că mă va recomanda unui prieten pentru a-i amenaja grădina. Într-adevăr am fost recomandat și dupa executarea acelei lucrări clientul a fost atât de mulțumit încât m-a recomandat și el la rândul lui.
Văzând că treaba merge atât de bine, mi-am dat seama că toate greșelile pe care le-am făcut, au fost adevărate teste de formare profesională. Deși am spus de atâtea ori că nu pot, timpul mi-a demonstrat că de fapt pot mai mult de atât! Știți cum se spune... "Nu există nu pot! Există doar nu vreau!".
O altă experiență în care îl luam pe nu în brațe a fost primul an de facultate. Înainte de fiecare examen spuneam că e prea greu, că nu o să-l iau niciodată, că nu reușesc să fac față, etc. Deși m-am descurajat, am luat o pauză și am încercat din nou. Dacă am eșuat, am fost demoralizat din nou, am zis că renunț, etc. Ceva m-a făcut să încerc din nou. Până la urmă, în momentul în care am reușit, mi-am dat seama că acumulasem foarte multe cunoștințe chiar dacă aveam impresia că nu știu nimic.
Acum, ajuns în anul III, îmi dau seama că fiecare eșec și fiecare dezavantaj, mi-a oferit o cale spre ceva bun. Se mai întâmplă să îl iau pe nu în brațe dar îmi dau două trei perechi de palme și merg mai departe.
La finalul prelegerii scrise, vreau să vă mulțumesc pentru răbdare și să va rog să distribuiți acest articol dacă v-a plăcut.
NU EXISTĂ "NU POT"! EXISTĂ DOAR "NU VREAU"!

Cu respect,
Robert Halus

miercuri, 11 ianuarie 2017

EXCLUSIV! ȘOC! Ninge in Ianuarie!

Ninge peste tot...
In casa, in masina, la servici din loc in loc!
Totu-i alb pe drum pe-afara
Pe masini si chiar pe bloc.

Stiu ca n-are niciun sens,
Poezia ce am scris-o,
Dar afara-i iadul alb,
Scoala astia au inchis-o.

Ninge in Ianuarie vezi?
Ce urgie-adevarata!
S-au blocat masini pe străzi,
A murit cheful de viată!

Nu se pune c-a mai nins,
Ani întregi pe timp de iarna...
Anul asta-i un calvar,
Ne ia la rând si ne omoară!

Tot omatul se asterne,
Nu ne lasa sa dormim,
Degeram de frig acasă,
Ne uitam numai la stiri.

Ma astept la anu-n August,
Peste tot sa viscoleasca,
Ca sa va mirati si voi,
De prostia omeneasca!

Nu stiu cat de mult v-a plăcut poezia pe care am scris-o dar vreau sa va scriu o chestie. In mod normal, Decembrie, Ianuarie si Februarie sunt luni de iarna. Reporterii nostrii dragi, condusi de tembeliziunile pline de stiri originale, transforma un strat de zapada de 10-15 cm intr-o urgie fără margini (mai degrabă ii spuneam orgie pentru ca nu mai au mult). Va dati seama??? IADUL ALB! Ninge in Ianuarie! (Nu c-ar mai fi nins si anii trecuti...)

Cu respect,
Robert Halus

joi, 27 octombrie 2016

Trupa de Teatru USAMV Iași

Mă deviez puțin de la articolele pe care le scriu deobicei, cele care cuprind lecții de viață și scriu un articol de promovare pentru trupa de teatru reformată anul acesta la USAMV Iași. Reformată din propria cenușă, cu idei noi și cu forțe proaspete.

Cine suntem noi?

Noi suntem studenți ai Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, cu potențial și cu dăruire deplină asupra teatrului. Noi am renăscut din propria cenușă după un an de pauză, un an în care ne-am gândit dacă merită să continuăm sau nu. Știți ce am realizat? Am realizat că trebuie să continuăm și să mergem mai departe!


Ce vrem noi?

Noi vrem să ducem ideea de teatru, de spectacol mai departe generații întregi. Dorim să îi convingem pe studenți și nu numai că teatrul este important și că trebuie să continuie în sufletele noastre. Fiecare persoană din lumea aceasta a jucat măcar odată teatru poate fără să își dea seama. Teatrul este în sufletul oricui.

Ce așteptări avem?

Avem așteptări mari de la noi în primul rând. Dorim să dăm tot ce avem mai bun din noi pentru a bucura publicul, pentru a deschide minte și sufletul oamenilor, pentru a aduce măcar un zâmbet pe chipurile celor care își doresc să uite de cruda realitate și să viseze pentru câteva minute.

Ce planuri de viitor avem?

Începem prin a ne promova în balurile bobocilor din cadrul universității, prin apariția la spectacolele organizate și la alte evenimente. De ce facem asta? Păi, noi trebuie să vă demonstrăm prin mici frânturi că suntem cei mai buni și să vă convingem să veniți la marele spectacol care va cuprinde ceva mai mult decât teatru. Un spectacol acompaniat de muzică live, piese de teatru, pantomime, expuneri de talente și multe altele.

Ne dorim să atragem în fiecare an în trupa noastră talente noi și încercăm din răsputeri să nu lăsăm acest proiect să moară niciodată. Am fi cei mai fericiți să vedem peste zeci de ani aceeași trupă puternică și așteptată de întregul public.

Îmi și imaginez momentul în care voi fi bunic și voi fi invitat la un spectacol sau la o piesă de teatru organizată de Trupa de teatru USAMV Iași, cea care nu a pierit, cea care a continuat și a ajuns la apogeu.

De ce folosesc așa des cuvântul NOI?

Noi suntem trupa de teatru! Nu eu, nu el, nu ea. Ne dorim din tot sufletul să fim mereu egali și să ne ascultăm unul pe celălalt în egală măsură. Să fim o echipă puternică, nu o ierarhie profesională.

Ce dorim de la VOI?

Ne dorim să ne susțineți, să acceptați invitația noastră la spectacole și să ne promovați în cazul în care vom merita cu adevărat. Dorim să vă demonstrăm nu doar să ne lăudăm!

Cu stimă și respect,
Trupa de teatru USAMV Iași


joi, 13 octombrie 2016

Un chitarist și două chitări...

O poveste despre un chitarist care trebuie să renunțe la una din cele două chitări, una nou achiziționată și una de care a fost atașat o perioadă bună de timp dar nu își mai face treaba.

Prima chitară a fost vedetă la foarte multe concerte și l-a susținut pe chitarist în toate greutățile pe care le-a avut în această perioadă. I-a permis să atingă fiecare notă, de la cea mai gravă care semnifică deobicei supărarea, neajunsul, până la cea mai înaltă notă care semnifică fericirea, bucuria, mulțumirea. I-a permis chitaristului să cânte tot felul de cântece, de dragoste, de fericire, de despărțire,de supărare.

A doua chitară a apărut în viața chitaristului într-o zi oarecare când stătea pe o bancă și se gândea. Se gândea la ceva, se gândea probabil că vechiul instrument scotea numai note joase, note grave care îndemnau la violență, bătaie, supărare, neajuns. Cum stătea el pe bancă, a observat în fața lui, într-o vitrină, o noua chitară. Una care parcă nu știa să cânte decât piese care îndemnau la fericire, bucurie, mulțumire sufletească. O chitară cam ciudată ce-i drept, care avea culoarea unui măr galben, un măr golden mai exact. S-a îndrăgostit de acea chitară din prima clipă, a luat-o în mână și a început să cânte. Din primele acorduri și-a dat seama că vrea să schimbe ceva în cariera lui de cântăreț. A luat-o și a intrat în concert cu ea. A fost cel mai reușit concert de până atunci. Chitara la rândul ei s-a îndragostit de degetele chitaristului și l-a lăsat să îi atingă toate notele. Notele înalte sunau perfect. Notele joase nu se pretau deloc la modul în care era făcută chitara. Instrumentul acela vroia doar fericire și note înalte. Chitaristul a fost foarte fericit de noua achiziție dar totuși, într-un concert și-a adus aminte de vechiul instrument. Și se tot gândea la el...

După concert, a mers în camera lui, a luat vechiul instrument și a început un solo. Acel solo a mers foarte bine, a avut doar note înalte la început. Totuși, chitara îl făcea pe cântăreț să coboare din nou la notele joase. A pus chitara jos, a luat-o pe cea nouă și a început din nou acel solo. Chitara cea nouă și-a păstrat acel sunet înalt până la ultima notă din solo...

A pus chitările una lângă alta și a început să le analizeze. Se uita la cea veche, avea amintiri frumoase cu ea dar vedea ca este tras în jos și că nu primea de la ea decât note grave și pline de dispreț, chiar dacă el făcea tot posibilul să nu bage în seamă acest lucru.

Cea nouă se atașase atât de mult de chitarist încât nu mai accepta ca degetele lui să atingă cealălalt instrument. Văzuse cum chitara cea veche nu vroia de la chitarist nimic în afară de faimă, bani și distracție. Văzuse că acel instrument îi promitea cântărețului marea cu sarea dar doar pentru o scurtă perioadă. Cum îl prindea cu degetele pe ea, îl descuraja și îl trăgea în jos tot timpul, îl mințea.

Chitara cea nouă a încercat de nenumărate ori să îi deschidă ochii acelui cântăreț, să îl facă să rămână doar cu amintirile frumoase legate de vechea chitară și să înceapă o carieră nouă și productivă cu ea, cea care se gândea și încă se gândește la viitorul chitaristului. Un viitor în care el va ajunge foarte sus alături de ea, dacă el va accepta acest lucru și va realiza ca acel instrument chiar ține la el.

Chitara cea nouă acum s-a retras pentru o perioadă chiar dacă suferă enorm. L-a îndemnat pe chitarist să se gândească și să facă o alegere. L-a îndemnat să se gândească dacă vrea să se blocheze la un instrument vechi care îl trage în jos sau la un instrument nou care îi dorește doar o carieră fericită și productivă. În acest moment chitaristul vrea să cânte la ambele instrumente dar nu își dă seama că nu e în regulă!

Acea chitară nu suportă schimbul acesta între ea și chitara veche. Nu i se pare normal să fie schimbată tot timpul. Își dorește enorm de mult ca omul acela să aleagă doar un instrument și să nu mai cânte la amândouă.

Parcă îl văd pe chitarist cum stă acum în fața celor două chitări și se gândește dacă să se blocheze la trecut sau să înceapă o nouă carieră plină de concerte fericite și productive. Eu ca scriitor sper din tot sufletul că văd bine ceea ce văd.

MORALA PRINCIPALĂ:

NU CÂNTA LA DOUĂ CHITĂRI!
FĂ O ALEGERE CÂT MAI REPEDE!

MORALA 1: Deschide larg ochii și prețuiește persoanele care țin cu adevărat la tine.
MORALA 2: Păstrează doar amintirile frumoase din trecut și fă-ți viitorul productiv.
MORALA 3: Dacă un instrument începe să cânte doar sunete grave, pune-l deoparte. Trebuie înlocuit.
MORALA 4: Viața îți oferă atât de multe oportunități! Lasă trecutul în urmă și trăiește prezentul.
MORALA 5: Chitara cea nouă vrea să faci o schimbare în viața ta și încearcă să te ajute!
MORALA 6: Chitara cea nouă se va degrada dacă o vei lăsa deoparte!








 

vineri, 7 octombrie 2016

Nu ridica mâna în fața unei femei...

Încep articolul cu o vorbă:


Dacă ai ridicat mâna în fața unei femei,  
DISPARI DIN FAȚA EI!

Sunt atâtea cazuri în care bărbații lovesc femeile încât nu sunt pietre pe lumea asta ca să îi egaleze. Acesta este cel mai jalnic lucru pe care îl poate face un om. Bărbatul prin definiție este un om puternic, curajos, protectiv. Bărbatul a fost făcut pentru a apăra femeia și pentru a o iubi așa cum își iubește o mamă copiii. Bărbatul în istorie a luptat în războaie, a luptat pentru hrană, pentru a-și apăra familia, pentru a-și hrăni familia. A fost creat pentru a proteja! Pentru a proteja femeia de alți pețitori și de pericole.

Am văzut și eu multe cazuri de genul acesta. Au fost cazuri în care am vrut să intevin și nu am fost lăsat pentru că suportam niște consecințe enorme, nu din partea celui pe care vroiam să-l opresc ci din partea altor persoane. Cel pe care vroiam să-l opresc merita insutit să fie pedepsit, să-i fie bătut obrazul și să fie fugărit din viața acelei fete. Îmi pare și acum rău că nu am intervenit. Aș fi suportat toate consecințele din lumea asta pentru a apăra acea fată. Din păcate, nu știu din ce cauze, femeia trece peste acest aspect și continua relația cu acel bărbat. Și este lovită din nou și din nou și din nou.

Mi-am spus oful, am povestit ceea ce mă doare enorm. Vreau să vă explic ceva vouă bărbaților care faceți acest lucru jegos și înjositor. Ați uitat de ce trăiți pe planeta asta? Ați uitat că părinții voștrii v-au creat în favoarea binelui și a responsabilității? Ați uitat când v-au învățat cum să vă comportați?
Ați ridicat vreodată mâna în fața unei femei? Una care poate vă era și iubită sau soție? Defapt ați ridicat vreodata mâna asupra unei oarecare femei?

Dacă răspundeți afirmativ la cel puțin una din aceste întrebări, ascundeți-vă! Mutați-vă la cel puțin trei județe distanță de acea persoană si nu mai dați ochii cu ea niciodată! Măcar atâta bun simț să aveți! Nu meritați nici o femeie lângă voi!

Și acum ce spuneți? „Dar să vezi că nu știu ce a făcut și mi-a luat Dumnezeu mințile.” Și eventual mai vărsați și o lacrimă de crocodil. ”Nu o să o mai fac niciodată! Jur!” Și încă o lacrimă...

Să facem puțină sinteză pe aceste propoziții pe care le folosiți de nenumărate ori. A făcut ceva persoana pe care o iubești? Te-a deranjat ceva la ea? Te-a afectat un gest de-al ei? Ok! Discută cu ea, uită-te inițial la tine. Poate a făcut ce a făcut din cauza ta. Poate tu nu ești făcut pentru ea. Dacă vezi că ceva nu merge și că nu vă puteți regla relația, incheiați într-un mod academic, nu în modul în care ea plânge și tu o lovești. Nu se rezolvă nimic prin bătaie!

„Mi-a luat Dumnezeu mințile...” -  Tu crezi că Dumnezeu nu are altceva mai bun de făcut decât să îți ia ție mințile și să te îndemne să dai în ea? Dumnezeu îți oprește acea mână, o deschide și o îndreaptă spre mâna acelei persoane din fața ta făcându-te să-i spui că o iubești în timp ce o mângâi.

„N-o să o mai fac niciodată! Jur!” - Minciuni! Ai lovit-o odată? O vei lovi din nou! O vei lovi mai tare pentru că te vei simți superior în fața ei!

Dacă un bărbat a lovit o singură dată o femeie, pentru el va deveni dependență. I se vor trezi instinctele de superioritate. Va lovi mereu când va avea ocazia!

Dacă ai lovit-o și mai vrei o șansă, pleacă de lângă ea și fugi undeva departe unde nu știe nimeni de tine! Acolo vei cunoaște altă fată și vei avea șansa să te redresezi, să fi un bărbat adevărat!

Un sfat și pentru fetele care stau încă lângă aceia care le-au dat și o palmă cât de mică. Plecați fetelor! Nu vă merită! Vor doar să vă domine și să vă țină sub papuc. Ei dacă vă vor greși cu ceva, tot voi veți avea de suferit pentru că ei se cred superiori și ei cred că pot face orice. Căutați un bărbat adevărat care vă va lovi doar cu iubire necondiționată și cu sfaturi bune. Care vă vor ajuta la nevoie, care vă vor oferi tot ce e mai bun, cu o singura condiție: Voi să faceți același lucru!

UN CUPLU SE BAZEAZĂ PE EGALITATE! NU PE SUPERIORITATE!

Dacă ați ajuns cu lectura până aici, vă mulțumesc foarte mult! Îmi cer scuze ca am scris atât de mult dar personal sunt foarte pornit pe acest subiect! Nu suport absolut deloc să văd cum cea care vă este mama, soție, prietenă, iubită este lovită. Eu unul nu am făcut niciodată acest gest și nu îl voi face în vecii vecilor! Dacă s-ar întâmpla așa ceva, nu m-ați mai vedea în niciodată! AMIN


Vă mulțumesc!
Cu respect și stimă,
Halus Robert - Cristian









sâmbătă, 3 septembrie 2016

Jos pălăria pentru femei...

Totul a pornit aseară de la o piesă pe care mi-a distribuit-o o prietenă. Ce-i drept ritmul piesei nu mi-a plăcut dar acum o mai ascult încă o dată deoarece versurile sunt totuși cuprinzătoare. Prefer să nu distribui piesa pentru că nu e genul meu, dar îi mulțumesc pentru distribuire. Vă prezint o frântură din piesă:
Jos pălăria pentru femei,
Si dați femeii ce este al ei,
În mintea și sufletul tău,
E tot ce vrei!

De ce mi-am luat foc la piesa asta? Păi, ce să zic... Tot timpul am avut un respect enorm pentru partea feminină, îl am și îl voi avea toată viața! Mi-am luat foc pentru că de multe ori se întâmplă ca noi, partea bărbătească să lăsăm pălăria jos și ea să fie călcată în picioare fără pic de părere de rău sau respect pentru faptele noastre. Ce-i drept și noi greșim de multe ori dar, nu există nici o ființă perfectă în lumea asta. Și în fața noastră e lăsată jos pălăria de foarte multe ori iar noi îi dăm cu piciorul fără pic de lipsă de respect.

În articolul următor vreau să vorbesc de întâmplările mele. Am greșit și eu cu ceva timp în urmă dar am stat, am cugetat și m-am redresat. Am lăsat pălăria jos după acea întâmplare, am ținut-o acolo și încă o țin. Problema vine acum... Pălăria deja e plină de praf. Parcă s-a jucat fotbal cu ea. A fost lovită din toate direcțiile, a fost călcată în picioare, a fost aruncată peste tot. Am oferit încredere și am primit exact opusul. Totuși nu îmi pare rău deoarece, „Un șut în fund e un pas înainte”. Am primit vreo două deci, în concluzie am avansat cu mai mulți pași. Am învățat un lucru... Să analizez puțin situația înainte să iau anumite decizii. Totuși nu îmi pare rău pentru praful de pe această pălărie deoarece e un praf productiv.

Spunea o trupă într-o piesă de-a lor că „Toate-s la fel...”. Nu este deloc adevărat! Nu există două femei la fel cum nu există nici doi bărbați la fel. Toți suntem diferiți și toți avem plusuri și minusuri. Dacă două persoane de sex opus ar avea doar plusuri sau doar minusuri, nu s-ar putea înțelege niciodată. Ca la magneți, plus cu minus se atrag iar plus cu plus sau minus cu minus se resping.

Dar să revin la partea feminină. Fiecare fată/femeie este specială în felul ei cu toate lucrurile pozitive sau negative. Ideea e că nu va exista mereu înțelegere între sexe și în multe cazuri, ori bărbații ori femeile vor juca fotbal cu pălăria partenerului. Ideea e că trebuie să ne alegem bine persoana pe care o vedem lângă noi mai departe. Să nu ne grăbim și să punem botul la orice relație, cum am făcut eu de exemplu. Totul va fi frumos până la un moment dat.

Din toate întâmplările am realizat un lucru: E bine să cunoști persoana și să-i știi măcar puțin ajunsurile și neajunsurile înainte să începi o relație cu ea. Se tot vorbește de dragoste la prima vedere... Am crezut în chestia asta dar mi-am dat seama că nu merge deloc. Sunt foarte puține cazuri în care mecanismul funcționează și foarte multe cazuri în care se ajunge la un eșec total. Dacă nu cunoști cât de puțin persoana, la început totul va fi perfect. LA ÎNCEPUT!

La finalul articolului, îmi ridic pălăria de pe jos, o scutur de praf, o periez puțin, eventual o spăl ca să arate ca nouă, o pun în cap și merg mai departe. Întotdeauna o să o dau jos în fața unei femei dar nu o să o mai las din mână până în momentul în care voi fi sigur că dacă o pun pe cuier, nu va fi din nou aruncată pe jos. Închei articolul și îmi cer scuze pentru logoree. Îmi place să scriu.

P.S. Dacă ai ajuns să lecturezi până aici, îți mulțumesc! Dacă ai înțeles ce am vrut să spun și dacă ți-a plăcut articolul distribuie-l și prietenilor/prietenelor tale, eventual spune-mi o părere în secțiunea de comentarii. Vreau ca ei/ele să învețe și din greșelile mele. Dacă nu ai înțeles, întreabă-mă personal sau în secțiunea de comentarii. Abia aștept să îți răspund.

Cu stimă și respect,
Robert Halus




Să ne respectăm gusturile...

E trecut de mult de ora Colgate dar având în vedere ca mâine nu muncesc, ma pocnit cheful de scris. Nu am pornit cu o idee anume pentru acest articol dar, când mă mănâncă degetele, trebuie sa ma scarpin de tastatură, aici pe blog.

Am avut o zi destul de grea dar a trecut. Asa cum trec toate zilele, indiferent că sunt rele sau bune. Mi-a venit și ideea de articol! Încep cu o recomandare pe care am conceput-o acum câteva ore...






Pentru sănătatea dumneavoastră evitați consumul de manele și de muzică comercială!

Am venit de la muncă, am făcut un duș și m-am pus să mănânc. În timp ce savuram pâinea cu pateu, aud sub geamul meu un ritm alert si plin de cultură... Glumesc! Sunau manelele ca la ușa cortului... Defapt... nu pot spune că sunau... Mai degrabă scârțâiau mai rău ca o ușă ale cărei balamale nu au fost unse de un secol... Mi-a pierit tot cheful. Nu mai aveam mult până sacrificam toate ghivecele de pe pervaz și le aruncam în acea direcție. 

În fine... Mă liniștesc puțin, mai ung o felie de pâine, intru pe youtube, pun un The Rolling Stones și îl dau la maxim... Așa ca pentru sufletul meu și pentru buna desfașurare a mesei. Problema e ca boxele mele nu sunt atât de gălăgioase încât să acopere difuzoarele mașinii de lux... Ce-i drept difuzoarele mele nu fac nici cât bușonul de la benzina unei mașini. La un moment dat se oprește muzica. Minune! Dau și eu muzica în surdină ca să o pot asculta doar eu.

Ce ritm energic au cei de la Rolling Stones... Sunt chiar... „...Eroina....Eroina...”. Ce mama dracului??? Iar nu-mi tihnește mâncarea. Au dat-o pe comercială acum... Au schimbat stilul muzical... Au terminat cu ritmuri „orientale” și au dat-o pe ritmuri „comerciale”. Nici bine nu începe piesa că o și schimbă... Aud de nu știu ce ace pe care și le înfige unu în vene... A revenit curentul emo?

Mai schimbă ascultătorii vreo 3 piese și revin la vechile obiceiuri muzicale. Dau iar difuzoarele mele la maximum dar degeaba. Sunt blestemat să le ascult ăstora manelele. În fine... La un moment dat, după vreo 4 ore și 72 de înjurături pe oră, s-a oprit și concertul de sub geamul meu.

Nu vreau să credeți că am ceva cu oamenii. Gusturile nu se discută! Sunt multe persoane care nu înghit stilul meu muzical la fel cum nici eu nu le înghit stilul. Ideea este următoarea:

Nu oblig pe nimeni să asculte muzica mea, la fel cum nu trebuie să fiu eu obligat să ascult muzica lor, mai ales la un volum atât de ridicat!
Dacă vrei să asculți manele sau comercială, ascult-o pentru tine! Sau ascultați-o în grup dar la un volum asemănător bunului simț. Ascultați-o aproape de urechile voastre... Nu aproape de toate geamurile din zonă. Haideți să ne respectăm puțin. Să fim fair-play, să ne acceptăm reciproc stilurile dar să nu ne obligăm unul pe celălalt să ascultăm ce nu ne place.

Mi-am scărpinat degetele de tastatură!
Cu respect pentru cei ce nu depășesc decibelii, vă salut!
Robert Halus