joi, 27 octombrie 2016

Trupa de Teatru USAMV Iași

Mă deviez puțin de la articolele pe care le scriu deobicei, cele care cuprind lecții de viață și scriu un articol de promovare pentru trupa de teatru reformată anul acesta la USAMV Iași. Reformată din propria cenușă, cu idei noi și cu forțe proaspete.

Cine suntem noi?

Noi suntem studenți ai Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, cu potențial și cu dăruire deplină asupra teatrului. Noi am renăscut din propria cenușă după un an de pauză, un an în care ne-am gândit dacă merită să continuăm sau nu. Știți ce am realizat? Am realizat că trebuie să continuăm și să mergem mai departe!


Ce vrem noi?

Noi vrem să ducem ideea de teatru, de spectacol mai departe generații întregi. Dorim să îi convingem pe studenți și nu numai că teatrul este important și că trebuie să continuie în sufletele noastre. Fiecare persoană din lumea aceasta a jucat măcar odată teatru poate fără să își dea seama. Teatrul este în sufletul oricui.

Ce așteptări avem?

Avem așteptări mari de la noi în primul rând. Dorim să dăm tot ce avem mai bun din noi pentru a bucura publicul, pentru a deschide minte și sufletul oamenilor, pentru a aduce măcar un zâmbet pe chipurile celor care își doresc să uite de cruda realitate și să viseze pentru câteva minute.

Ce planuri de viitor avem?

Începem prin a ne promova în balurile bobocilor din cadrul universității, prin apariția la spectacolele organizate și la alte evenimente. De ce facem asta? Păi, noi trebuie să vă demonstrăm prin mici frânturi că suntem cei mai buni și să vă convingem să veniți la marele spectacol care va cuprinde ceva mai mult decât teatru. Un spectacol acompaniat de muzică live, piese de teatru, pantomime, expuneri de talente și multe altele.

Ne dorim să atragem în fiecare an în trupa noastră talente noi și încercăm din răsputeri să nu lăsăm acest proiect să moară niciodată. Am fi cei mai fericiți să vedem peste zeci de ani aceeași trupă puternică și așteptată de întregul public.

Îmi și imaginez momentul în care voi fi bunic și voi fi invitat la un spectacol sau la o piesă de teatru organizată de Trupa de teatru USAMV Iași, cea care nu a pierit, cea care a continuat și a ajuns la apogeu.

De ce folosesc așa des cuvântul NOI?

Noi suntem trupa de teatru! Nu eu, nu el, nu ea. Ne dorim din tot sufletul să fim mereu egali și să ne ascultăm unul pe celălalt în egală măsură. Să fim o echipă puternică, nu o ierarhie profesională.

Ce dorim de la VOI?

Ne dorim să ne susțineți, să acceptați invitația noastră la spectacole și să ne promovați în cazul în care vom merita cu adevărat. Dorim să vă demonstrăm nu doar să ne lăudăm!

Cu stimă și respect,
Trupa de teatru USAMV Iași


joi, 13 octombrie 2016

Un chitarist și două chitări...

O poveste despre un chitarist care trebuie să renunțe la una din cele două chitări, una nou achiziționată și una de care a fost atașat o perioadă bună de timp dar nu își mai face treaba.

Prima chitară a fost vedetă la foarte multe concerte și l-a susținut pe chitarist în toate greutățile pe care le-a avut în această perioadă. I-a permis să atingă fiecare notă, de la cea mai gravă care semnifică deobicei supărarea, neajunsul, până la cea mai înaltă notă care semnifică fericirea, bucuria, mulțumirea. I-a permis chitaristului să cânte tot felul de cântece, de dragoste, de fericire, de despărțire,de supărare.

A doua chitară a apărut în viața chitaristului într-o zi oarecare când stătea pe o bancă și se gândea. Se gândea la ceva, se gândea probabil că vechiul instrument scotea numai note joase, note grave care îndemnau la violență, bătaie, supărare, neajuns. Cum stătea el pe bancă, a observat în fața lui, într-o vitrină, o noua chitară. Una care parcă nu știa să cânte decât piese care îndemnau la fericire, bucurie, mulțumire sufletească. O chitară cam ciudată ce-i drept, care avea culoarea unui măr galben, un măr golden mai exact. S-a îndrăgostit de acea chitară din prima clipă, a luat-o în mână și a început să cânte. Din primele acorduri și-a dat seama că vrea să schimbe ceva în cariera lui de cântăreț. A luat-o și a intrat în concert cu ea. A fost cel mai reușit concert de până atunci. Chitara la rândul ei s-a îndragostit de degetele chitaristului și l-a lăsat să îi atingă toate notele. Notele înalte sunau perfect. Notele joase nu se pretau deloc la modul în care era făcută chitara. Instrumentul acela vroia doar fericire și note înalte. Chitaristul a fost foarte fericit de noua achiziție dar totuși, într-un concert și-a adus aminte de vechiul instrument. Și se tot gândea la el...

După concert, a mers în camera lui, a luat vechiul instrument și a început un solo. Acel solo a mers foarte bine, a avut doar note înalte la început. Totuși, chitara îl făcea pe cântăreț să coboare din nou la notele joase. A pus chitara jos, a luat-o pe cea nouă și a început din nou acel solo. Chitara cea nouă și-a păstrat acel sunet înalt până la ultima notă din solo...

A pus chitările una lângă alta și a început să le analizeze. Se uita la cea veche, avea amintiri frumoase cu ea dar vedea ca este tras în jos și că nu primea de la ea decât note grave și pline de dispreț, chiar dacă el făcea tot posibilul să nu bage în seamă acest lucru.

Cea nouă se atașase atât de mult de chitarist încât nu mai accepta ca degetele lui să atingă cealălalt instrument. Văzuse cum chitara cea veche nu vroia de la chitarist nimic în afară de faimă, bani și distracție. Văzuse că acel instrument îi promitea cântărețului marea cu sarea dar doar pentru o scurtă perioadă. Cum îl prindea cu degetele pe ea, îl descuraja și îl trăgea în jos tot timpul, îl mințea.

Chitara cea nouă a încercat de nenumărate ori să îi deschidă ochii acelui cântăreț, să îl facă să rămână doar cu amintirile frumoase legate de vechea chitară și să înceapă o carieră nouă și productivă cu ea, cea care se gândea și încă se gândește la viitorul chitaristului. Un viitor în care el va ajunge foarte sus alături de ea, dacă el va accepta acest lucru și va realiza ca acel instrument chiar ține la el.

Chitara cea nouă acum s-a retras pentru o perioadă chiar dacă suferă enorm. L-a îndemnat pe chitarist să se gândească și să facă o alegere. L-a îndemnat să se gândească dacă vrea să se blocheze la un instrument vechi care îl trage în jos sau la un instrument nou care îi dorește doar o carieră fericită și productivă. În acest moment chitaristul vrea să cânte la ambele instrumente dar nu își dă seama că nu e în regulă!

Acea chitară nu suportă schimbul acesta între ea și chitara veche. Nu i se pare normal să fie schimbată tot timpul. Își dorește enorm de mult ca omul acela să aleagă doar un instrument și să nu mai cânte la amândouă.

Parcă îl văd pe chitarist cum stă acum în fața celor două chitări și se gândește dacă să se blocheze la trecut sau să înceapă o nouă carieră plină de concerte fericite și productive. Eu ca scriitor sper din tot sufletul că văd bine ceea ce văd.

MORALA PRINCIPALĂ:

NU CÂNTA LA DOUĂ CHITĂRI!
FĂ O ALEGERE CÂT MAI REPEDE!

MORALA 1: Deschide larg ochii și prețuiește persoanele care țin cu adevărat la tine.
MORALA 2: Păstrează doar amintirile frumoase din trecut și fă-ți viitorul productiv.
MORALA 3: Dacă un instrument începe să cânte doar sunete grave, pune-l deoparte. Trebuie înlocuit.
MORALA 4: Viața îți oferă atât de multe oportunități! Lasă trecutul în urmă și trăiește prezentul.
MORALA 5: Chitara cea nouă vrea să faci o schimbare în viața ta și încearcă să te ajute!
MORALA 6: Chitara cea nouă se va degrada dacă o vei lăsa deoparte!








 

vineri, 7 octombrie 2016

Nu ridica mâna în fața unei femei...

Încep articolul cu o vorbă:


Dacă ai ridicat mâna în fața unei femei,  
DISPARI DIN FAȚA EI!

Sunt atâtea cazuri în care bărbații lovesc femeile încât nu sunt pietre pe lumea asta ca să îi egaleze. Acesta este cel mai jalnic lucru pe care îl poate face un om. Bărbatul prin definiție este un om puternic, curajos, protectiv. Bărbatul a fost făcut pentru a apăra femeia și pentru a o iubi așa cum își iubește o mamă copiii. Bărbatul în istorie a luptat în războaie, a luptat pentru hrană, pentru a-și apăra familia, pentru a-și hrăni familia. A fost creat pentru a proteja! Pentru a proteja femeia de alți pețitori și de pericole.

Am văzut și eu multe cazuri de genul acesta. Au fost cazuri în care am vrut să intevin și nu am fost lăsat pentru că suportam niște consecințe enorme, nu din partea celui pe care vroiam să-l opresc ci din partea altor persoane. Cel pe care vroiam să-l opresc merita insutit să fie pedepsit, să-i fie bătut obrazul și să fie fugărit din viața acelei fete. Îmi pare și acum rău că nu am intervenit. Aș fi suportat toate consecințele din lumea asta pentru a apăra acea fată. Din păcate, nu știu din ce cauze, femeia trece peste acest aspect și continua relația cu acel bărbat. Și este lovită din nou și din nou și din nou.

Mi-am spus oful, am povestit ceea ce mă doare enorm. Vreau să vă explic ceva vouă bărbaților care faceți acest lucru jegos și înjositor. Ați uitat de ce trăiți pe planeta asta? Ați uitat că părinții voștrii v-au creat în favoarea binelui și a responsabilității? Ați uitat când v-au învățat cum să vă comportați?
Ați ridicat vreodată mâna în fața unei femei? Una care poate vă era și iubită sau soție? Defapt ați ridicat vreodata mâna asupra unei oarecare femei?

Dacă răspundeți afirmativ la cel puțin una din aceste întrebări, ascundeți-vă! Mutați-vă la cel puțin trei județe distanță de acea persoană si nu mai dați ochii cu ea niciodată! Măcar atâta bun simț să aveți! Nu meritați nici o femeie lângă voi!

Și acum ce spuneți? „Dar să vezi că nu știu ce a făcut și mi-a luat Dumnezeu mințile.” Și eventual mai vărsați și o lacrimă de crocodil. ”Nu o să o mai fac niciodată! Jur!” Și încă o lacrimă...

Să facem puțină sinteză pe aceste propoziții pe care le folosiți de nenumărate ori. A făcut ceva persoana pe care o iubești? Te-a deranjat ceva la ea? Te-a afectat un gest de-al ei? Ok! Discută cu ea, uită-te inițial la tine. Poate a făcut ce a făcut din cauza ta. Poate tu nu ești făcut pentru ea. Dacă vezi că ceva nu merge și că nu vă puteți regla relația, incheiați într-un mod academic, nu în modul în care ea plânge și tu o lovești. Nu se rezolvă nimic prin bătaie!

„Mi-a luat Dumnezeu mințile...” -  Tu crezi că Dumnezeu nu are altceva mai bun de făcut decât să îți ia ție mințile și să te îndemne să dai în ea? Dumnezeu îți oprește acea mână, o deschide și o îndreaptă spre mâna acelei persoane din fața ta făcându-te să-i spui că o iubești în timp ce o mângâi.

„N-o să o mai fac niciodată! Jur!” - Minciuni! Ai lovit-o odată? O vei lovi din nou! O vei lovi mai tare pentru că te vei simți superior în fața ei!

Dacă un bărbat a lovit o singură dată o femeie, pentru el va deveni dependență. I se vor trezi instinctele de superioritate. Va lovi mereu când va avea ocazia!

Dacă ai lovit-o și mai vrei o șansă, pleacă de lângă ea și fugi undeva departe unde nu știe nimeni de tine! Acolo vei cunoaște altă fată și vei avea șansa să te redresezi, să fi un bărbat adevărat!

Un sfat și pentru fetele care stau încă lângă aceia care le-au dat și o palmă cât de mică. Plecați fetelor! Nu vă merită! Vor doar să vă domine și să vă țină sub papuc. Ei dacă vă vor greși cu ceva, tot voi veți avea de suferit pentru că ei se cred superiori și ei cred că pot face orice. Căutați un bărbat adevărat care vă va lovi doar cu iubire necondiționată și cu sfaturi bune. Care vă vor ajuta la nevoie, care vă vor oferi tot ce e mai bun, cu o singura condiție: Voi să faceți același lucru!

UN CUPLU SE BAZEAZĂ PE EGALITATE! NU PE SUPERIORITATE!

Dacă ați ajuns cu lectura până aici, vă mulțumesc foarte mult! Îmi cer scuze ca am scris atât de mult dar personal sunt foarte pornit pe acest subiect! Nu suport absolut deloc să văd cum cea care vă este mama, soție, prietenă, iubită este lovită. Eu unul nu am făcut niciodată acest gest și nu îl voi face în vecii vecilor! Dacă s-ar întâmpla așa ceva, nu m-ați mai vedea în niciodată! AMIN


Vă mulțumesc!
Cu respect și stimă,
Halus Robert - Cristian









sâmbătă, 3 septembrie 2016

Jos pălăria pentru femei...

Totul a pornit aseară de la o piesă pe care mi-a distribuit-o o prietenă. Ce-i drept ritmul piesei nu mi-a plăcut dar acum o mai ascult încă o dată deoarece versurile sunt totuși cuprinzătoare. Prefer să nu distribui piesa pentru că nu e genul meu, dar îi mulțumesc pentru distribuire. Vă prezint o frântură din piesă:
Jos pălăria pentru femei,
Si dați femeii ce este al ei,
În mintea și sufletul tău,
E tot ce vrei!

De ce mi-am luat foc la piesa asta? Păi, ce să zic... Tot timpul am avut un respect enorm pentru partea feminină, îl am și îl voi avea toată viața! Mi-am luat foc pentru că de multe ori se întâmplă ca noi, partea bărbătească să lăsăm pălăria jos și ea să fie călcată în picioare fără pic de părere de rău sau respect pentru faptele noastre. Ce-i drept și noi greșim de multe ori dar, nu există nici o ființă perfectă în lumea asta. Și în fața noastră e lăsată jos pălăria de foarte multe ori iar noi îi dăm cu piciorul fără pic de lipsă de respect.

În articolul următor vreau să vorbesc de întâmplările mele. Am greșit și eu cu ceva timp în urmă dar am stat, am cugetat și m-am redresat. Am lăsat pălăria jos după acea întâmplare, am ținut-o acolo și încă o țin. Problema vine acum... Pălăria deja e plină de praf. Parcă s-a jucat fotbal cu ea. A fost lovită din toate direcțiile, a fost călcată în picioare, a fost aruncată peste tot. Am oferit încredere și am primit exact opusul. Totuși nu îmi pare rău deoarece, „Un șut în fund e un pas înainte”. Am primit vreo două deci, în concluzie am avansat cu mai mulți pași. Am învățat un lucru... Să analizez puțin situația înainte să iau anumite decizii. Totuși nu îmi pare rău pentru praful de pe această pălărie deoarece e un praf productiv.

Spunea o trupă într-o piesă de-a lor că „Toate-s la fel...”. Nu este deloc adevărat! Nu există două femei la fel cum nu există nici doi bărbați la fel. Toți suntem diferiți și toți avem plusuri și minusuri. Dacă două persoane de sex opus ar avea doar plusuri sau doar minusuri, nu s-ar putea înțelege niciodată. Ca la magneți, plus cu minus se atrag iar plus cu plus sau minus cu minus se resping.

Dar să revin la partea feminină. Fiecare fată/femeie este specială în felul ei cu toate lucrurile pozitive sau negative. Ideea e că nu va exista mereu înțelegere între sexe și în multe cazuri, ori bărbații ori femeile vor juca fotbal cu pălăria partenerului. Ideea e că trebuie să ne alegem bine persoana pe care o vedem lângă noi mai departe. Să nu ne grăbim și să punem botul la orice relație, cum am făcut eu de exemplu. Totul va fi frumos până la un moment dat.

Din toate întâmplările am realizat un lucru: E bine să cunoști persoana și să-i știi măcar puțin ajunsurile și neajunsurile înainte să începi o relație cu ea. Se tot vorbește de dragoste la prima vedere... Am crezut în chestia asta dar mi-am dat seama că nu merge deloc. Sunt foarte puține cazuri în care mecanismul funcționează și foarte multe cazuri în care se ajunge la un eșec total. Dacă nu cunoști cât de puțin persoana, la început totul va fi perfect. LA ÎNCEPUT!

La finalul articolului, îmi ridic pălăria de pe jos, o scutur de praf, o periez puțin, eventual o spăl ca să arate ca nouă, o pun în cap și merg mai departe. Întotdeauna o să o dau jos în fața unei femei dar nu o să o mai las din mână până în momentul în care voi fi sigur că dacă o pun pe cuier, nu va fi din nou aruncată pe jos. Închei articolul și îmi cer scuze pentru logoree. Îmi place să scriu.

P.S. Dacă ai ajuns să lecturezi până aici, îți mulțumesc! Dacă ai înțeles ce am vrut să spun și dacă ți-a plăcut articolul distribuie-l și prietenilor/prietenelor tale, eventual spune-mi o părere în secțiunea de comentarii. Vreau ca ei/ele să învețe și din greșelile mele. Dacă nu ai înțeles, întreabă-mă personal sau în secțiunea de comentarii. Abia aștept să îți răspund.

Cu stimă și respect,
Robert Halus




Să ne respectăm gusturile...

E trecut de mult de ora Colgate dar având în vedere ca mâine nu muncesc, ma pocnit cheful de scris. Nu am pornit cu o idee anume pentru acest articol dar, când mă mănâncă degetele, trebuie sa ma scarpin de tastatură, aici pe blog.

Am avut o zi destul de grea dar a trecut. Asa cum trec toate zilele, indiferent că sunt rele sau bune. Mi-a venit și ideea de articol! Încep cu o recomandare pe care am conceput-o acum câteva ore...






Pentru sănătatea dumneavoastră evitați consumul de manele și de muzică comercială!

Am venit de la muncă, am făcut un duș și m-am pus să mănânc. În timp ce savuram pâinea cu pateu, aud sub geamul meu un ritm alert si plin de cultură... Glumesc! Sunau manelele ca la ușa cortului... Defapt... nu pot spune că sunau... Mai degrabă scârțâiau mai rău ca o ușă ale cărei balamale nu au fost unse de un secol... Mi-a pierit tot cheful. Nu mai aveam mult până sacrificam toate ghivecele de pe pervaz și le aruncam în acea direcție. 

În fine... Mă liniștesc puțin, mai ung o felie de pâine, intru pe youtube, pun un The Rolling Stones și îl dau la maxim... Așa ca pentru sufletul meu și pentru buna desfașurare a mesei. Problema e ca boxele mele nu sunt atât de gălăgioase încât să acopere difuzoarele mașinii de lux... Ce-i drept difuzoarele mele nu fac nici cât bușonul de la benzina unei mașini. La un moment dat se oprește muzica. Minune! Dau și eu muzica în surdină ca să o pot asculta doar eu.

Ce ritm energic au cei de la Rolling Stones... Sunt chiar... „...Eroina....Eroina...”. Ce mama dracului??? Iar nu-mi tihnește mâncarea. Au dat-o pe comercială acum... Au schimbat stilul muzical... Au terminat cu ritmuri „orientale” și au dat-o pe ritmuri „comerciale”. Nici bine nu începe piesa că o și schimbă... Aud de nu știu ce ace pe care și le înfige unu în vene... A revenit curentul emo?

Mai schimbă ascultătorii vreo 3 piese și revin la vechile obiceiuri muzicale. Dau iar difuzoarele mele la maximum dar degeaba. Sunt blestemat să le ascult ăstora manelele. În fine... La un moment dat, după vreo 4 ore și 72 de înjurături pe oră, s-a oprit și concertul de sub geamul meu.

Nu vreau să credeți că am ceva cu oamenii. Gusturile nu se discută! Sunt multe persoane care nu înghit stilul meu muzical la fel cum nici eu nu le înghit stilul. Ideea este următoarea:

Nu oblig pe nimeni să asculte muzica mea, la fel cum nu trebuie să fiu eu obligat să ascult muzica lor, mai ales la un volum atât de ridicat!
Dacă vrei să asculți manele sau comercială, ascult-o pentru tine! Sau ascultați-o în grup dar la un volum asemănător bunului simț. Ascultați-o aproape de urechile voastre... Nu aproape de toate geamurile din zonă. Haideți să ne respectăm puțin. Să fim fair-play, să ne acceptăm reciproc stilurile dar să nu ne obligăm unul pe celălalt să ascultăm ce nu ne place.

Mi-am scărpinat degetele de tastatură!
Cu respect pentru cei ce nu depășesc decibelii, vă salut!
Robert Halus

marți, 23 august 2016

Bună dimineața...

Bună dimineața! Sau cel puțin așa ar trebui să fie... Trezirea e la 5... Cel puțin așa încearcă alarma telefonului să "spună". Aud în surdină "Hotel California", o piesă de suflet care îmi dă curaj să mă ridic din pat la ora asta... Sau cel puțin după ce amân alarma de vreo 3-4 ori numai să mai profit de câteva minute de somn.

E dimineață deja? Ce noapte scurtă! Mă ridic din pat, îmi stropesc fața cu apă rece, îmi iau repede pe mine hainele de muncă, îmi arunc în geantă o jumate de pâine și ceva mâncare de prin frigider și fug repede la tramvai... Am vreo oră de mers până la serviciu. Dar, înainte să mă urc în veșnicul RATP trebuie să îmi iau o cafea sau cum îmi place mie să zic, "să mă spăl pe față pentru a doua oara". Nu știu dacă ar trebui să aibă vreun efect... La mine are! E răsfățul meu de dimineață.

Sunt deja în tramvai la jumătatea drumului și încă îmi savurez cafeaua... E 6:30 deja? Ce repede a trecut o oră jumate... Imediat încep munca. Lucrez cam până pe la 6 seara. Pe la 7 ajung înapoi la cămin. Mănânc și ziua e gata! Trebuie sa ma pun la somn pe la 10 pentru că nu mai este mult până la 5.

Am 21 de ani, îmi place ceea ce muncesc dar urăsc programul ăsta. Nu prea mai ai timp să faci nimic. Știu ca milioane de persoane au asemenea program de ani de zile... Chiar dacă nu îmi place programul, îmi sacrific câțiva ani pentru a-mi pune bazele unei cariere. În opinia mea, mai degrabă renunți la timpul tău liber acum, cât ești tânăr. Sunt sigur că am timp să-l recuperez peste câțiva ani.

Aș mai scrie dar am ajuns la serviciu. Nu mai e mult până la 6...

O zi productivă să aveți!
Robert H.

sâmbătă, 20 august 2016

Despre încredere...


După o lungă perioada de pauză, revin cu degetele pe tastatură. De ce am avut perioada de pauză? Pentru că pur și simplu nu am avut tastatură funcțională. Am schimbat laptop-ul și acum revin în forță. Dar să mă întorc la subiect...

Am zis de atâtea ori că nu mai am încredere în nimeni în afară de familie până într-o zi... Am renunțat la acest gând pentru o persoană. Am revenit cu gânduri mai bune și mi-am spus: „Prietene, te-ai înșelat. Trebuie să ai încredere măcar în cineva.” Ok... Având încredere, totul a mers perfect, ca pe roate cum se mai spune... În fiecare zi eram tot mai optimist și parcă începeam să am cât de cât încredere și în alți oameni dar mai ales, aveam tot mai multă încredere în acea persoană.

Desigur, cum se întâmplă mereu, mai faci și compromisuri pentru ca acea persoană să se simtă bine și să fie fericită, renunți la anumite lucruri, oferi o bună parte din timpul tau, etc. Așa am făcut și eu și sincer, nu îmi pare rău. Cum se spune: „Omul din greșeli învață”. Nu acuz pe nimeni pentru nimic, vreau doar să mulțumesc pentru o lecție importantă: „Nu renunța des la timpul tău pentru altcineva.”. Timpul este foarte prețios și trece foarte repede. Cu cât avansez în vârstă observ că timpul trece tot mai repede.

În fine, timpul a trecut și a venit și acea „fericită” zi când toate legăturile s-au rupt. Încă nu sunt lămurit care e motivul dar poate într-o bună zi voi primi și niște explicații. Sunt ferm convins că am și eu o parte din vină deoarece în viață nu poți doar să ai dreptate. Tot ce pot să zic e că îmi pare rău pentru greșelile mele dar îmi pare bine că am mai primit un șut și am făcut un pas înainte. Am învățat că orice rău aduce un bine la un moment dat.

În concluzie, s-a dovedit că nu poți avea încredere cam în nimeni deoarece la un moment dat totul se poate întoarce împotriva ta. Încrederea mea e limitată și le recomand tuturor să și-o limiteze.

Vă salut cu respect și vă urez o zi bună!
Robert H.



vineri, 22 aprilie 2016

Promovez tot ce-i pozitiv...


Salutare! A venit Primăvara sau Vara (nu știu încă ce anotimp e din cauza vremii care ne cam joacă feste) și m-am gândit să încep un nou proiect. Un proiect de promovare a lucrurilor frumoase, pozitive, pline de creativitate. Primul articol din acest proiect a fost promovarea unui alt proiect numit „Pictez vise”. Două colege din facultate au dat startul unei idei foarte frumoase și creative pe care o gasiți aici: http://pictezvise.ro/


Cum m-am gândit la asta? Pai, de când ne-am născut și am început să vorbim, am fost înzestrați cu următoarea „abilitate”: CRITICA. Știm să criticăm, să ne plângem de neajunsuri, să dăm vina pe alții. Cel mai bine știm să ne criticăm țara în care trăim, fără să facem totuși ceva pentru a o putea ridica. Într-adevăr, avem multe hibe în țară dar totuși, dacă suntem născuți în ea, de ce să nu o respectăm? De aici a pornit ideea mea. Am ales să uit de toate neajunsurile, să nu mai vorbesc țara noastră de rău ci să promovez toate micile talente, idei, lucruri bune care ne înconjoară. Putem să aducem o schimbare doar promovând binele.

Am observat că toate site-urile, ziarele, publicațiile românești care se axează pe nișa aceasta a știrilor, promovează în mare parte răul, neajunsurile. Ce-i drept, dacă scriu un articol despre cum nu știu care persoană mai influentă din țară a furat nu știu ce sau a fost arestată, voi avea mii de vizualizări pe blog. Am ales totuși să renunț la această idee și să nu mă mai plâng. Dacă ești pozitiv ai multe de câștigat. Negativitatea ne conduce de sute de ani.

Prin acest proiect, promovez doar binele, îi ajut pe cei din jurul meu făcându-le cunoscute ideile. Zece oameni care se promovează reciproc într-un mod pozitiv pot ajunge foarte sus în doar câteva clipe. Fiind pozitiv, uitând de bârfe și răutate devi mult mai sănătos din punct de vedere mintal. Toată lumea promovează doar lucrurile deja cunoscute dar pe noi, cei mai mici mulți încearcă să ne descurajeze... Haideți să schimbăm ceva!

Știu că am scris mai multe cuvinte și îmi cer scuze dacă v-am plictisit. Deobicei vorbesc destul de mult. În cazul în care nu vorbesc, scriu, îmi exprim ideile pe blog. Am stabilit câteva obiective ale proiectului:

OBIECTIVE
1. Promovez proiectele frumoase;
2. Să fiu pozitiv și optimist în promovare;
3. Să arăt lumii că viața este mult mai frumoasă când observi ce-i bun;
4. Să uit de neajunsuri și să privesc înainte.
Dacă aveți cunoștințe, prieteni, rude care lucrează la anumite proiecte de orice tip și ar dori să le promoveze, lăsați un comentariu în rubrica de mai jos și voi face un articol. Vă mulțumesc! 

miercuri, 13 aprilie 2016

Pictez vise...

Cu un creion începe totul! Un creion simplu sau poate colorat, cu ajutorul căruia schițezi ceva... Poate o linie, poate două, poate un desen, poate un contur... Dacă intr-adevăr iți place, pui mâna pe un penson și cu diferite culori îți pictezi visele.

Ce frumoasă e copilăria în care orice vis poate deveni realitate, orice vis poate fi schițat pe o hartie, pe asfalt cu puțină cretă, pe un perete, pe tavan sau chiar pe articole vestimentare. Dacă îți vine vreo idee copilărească, o expui pe o cutie sau chiar pe câteva pietre.

Nu am fost niciodată pasionat de desen dar mi-a plăcut să privesc picturi și desene realizate de alți artiști. Mie mi-a plăcut întotdeauna să scriu așa că pun mâna pe o coală albă, pe un stilou aurit și scriu caligrafic numele persoanelor care m-au impresionat prin creativitatea lor: Florina și Larisa

Se ia o coala albă de hârtie și cu un stilou se scriu două nume: Florina și Larisa. Cel mai bine, vă pot descrie ele. Le-am pus câteva întrebări:

1. Cum vă numiți și unde studiați?

Florina: Numele meu este Florina Amăriuței și sunt studentă la USAMV Iași specializarea Peisagistică

Larisa: Mă numesc Larisa Papară și studiez același domeniu la aceeași universitate.

2. Cum v-a venit ideea?

Florina: Larisa a venit cu ideea aproximativ cu o lună în urmă și m-a întrebat dacă nu aș vrea să încep și eu. Am acceptat și iată-mă, am intrat în colaborare cu ea.

Larisa: Ideea mi-a venit în 2012, cu mult înainte să încep facultatea. Am avut și un site oficial pe care l-am redeschis cât de curând: Pictez vise

3. De ce ați ales această nișă?

Răspunsul aici a fost comun: Pentru că ne place și în același timp iubim pictura foarte mult, pur și simplu. Pictăm în timpul liber.

4. Ce așteptări aveți de la acest proiect?

Tot printr-un răspuns comun: Vrem ca oamenii să fie mulțumiți de produsele pe care le oferim și în același timp să le iubească și să le folosească cu aceeași dragoste pe care le-o oferim prin munca pe care o facem.

5. De când lucrați la acest proiect?

După cum am răspuns și la întrebarea de mai sus, împreună lucrăm de aproximativ o lună. Mai multe detalii găsești pe site-ul oficial: pictezvise.ro

6. În concluzie, de ce ”Pictez vise”?

Pentru că noi considerăm un vis ca fiind o dorință, o creație fantastică și deosebită. Deoarece punem pasiune în ceea ce facem, scopul nostru principal este de a-i face pe oameni fericiți prin micile noastre creații. Punem pasiune și culoare, oferim și primim zâmbete, aducem plus valoare în viețile noastre și a celor din jur.

Vă mulțumesc pentru răspunsuri!

Curios, la îndemnul fetelor intru pe site-ul oficial să văd despre ce e vorba. Prima pagină mă întâmpină cu un citat minunat ”Eu îmi visez picturile, apoi îmi pictez visele.” - Vincent Van Gogh, pe un fundal foarte colorat și plin de imaginație. Mai jos, observ tot ce m-ar interesa când accesez un site de calitate: 

DESPRE NOI... - Câteva detalii despre autori;
RECOMANDĂRI - Sfaturi pentru păstrarea calității articolelor vestimentare;
PREȚURI ȘI COMENZI - Prețuri care variază în funcție de complexitatea desenelor;
PORTOFOLIU IDEI... - Ideile autorilor;

Mai jos, găsim ultimele vise împlinite, mai exact fotografii cu tricourile pictate și comercializate. În partea dreaptă a paginii găsim trei chenare care cuprind:

CE AM PICTAT NOU - Ultimele creații;
CATEGORII - Un chenar ce cuprinde următoarele articole: Cutiuțe de bijuterii, Pietre, Pereți și Tricouri;
COMENTARII RECENTE

Vă ofer câteva imagini cu articolele vestimentare oferite de Pictez vise:









În concluzie, ideea fetelor este minunată! Vă recomand cu drag produsele și vă aștept cu un feedback. Orice idee frumoasă trebuie promovată. Chiar dacă suntem viitori ingineri agronomi, imaginația ne conduce departe și ne lasă să ne dezvăluim talentele ascunse!

vineri, 19 februarie 2016

Învaţă să judeci...

Bine v-am regăsit. A trecut o lună şi o zi de când nu am mai afişat vreun cuvânt pe acest blog. A fost o lună grea, cu sesiune, multe examene şi multe alte întâmplări destul de neplăcute... Au trecut cu bine până la urmă dar totuşi au rămas câteva lucruri nelămurite...

Săptămânile trecute, am fost acuzat pe nedrept de un grup destul de numeros de persoane că am purtat anumite discuţii cu o persoană de rang mai înalt, discuţii care au afectat tot grupul. Ce mă supără pe mine e faptul că am aflat din surse indirecte că sunt acuzat şi mai grav, mulţi oameni cunoscuţi acelui grup care poate îmi erau cât de cât amici şi-au schimbat părerea despre mine. Majoritatea colegilor mei ştiu despre ce este vorba. Prin acest articol vreau să lămuresc anumite neînţelegeri care mă aduc în stadiul de "pârât", aşa că am elaborat 10 idei legate de judecată.

  1. Înainte să judecaţi pe cineva, verificaţi puţin micile detalii care par neimportante.
  2. Dacă m-aţi văzut mai des în acelaşi loc, gândiţi-vă că poate am mers cu alt scop.
  3. Am avut şi eu de suferit din cauza faptelor de care sunt acuzat. Credeţi că m-aş fi sabotat singur?
  4. Ceea ce învăţ acum e strict pentru viitorul meu. Pur şi simplu nu mă interesează activităţile altora.
  5. Învăţaţi să abordaţi problemele pe cont propriu. Nu vă luaţi după nişte vorbe în vânt.
  6. Dacă vi se pare ceva suspect la mine, întrebaţi-mă, vorbiţi cu mine pentru a putea să vă lămuresc.
  7. Nu judecaţi o persoană fără să o cunoaşteţi măcar puţin.
  8. Nu judecaţi după aparenţe.
  9. Înainte să judecaţi, întrebaţi-vă de ce o faceţi.
  10. E mai uşor să dai vina pe cineva decât să îţi rezolvi singur problemele.

Sper că am lămurit această problemă. Mulţumesc celor care au citit şi ştiu despre ce este vorba. Sper ca prin acest articol să le schimb puţin părerea despre "a judeca". Cei care nu ştiu despre ce este vorba, îi indemn să reţină aceste idei şi să nu facă aceleaşi greşeli.


luni, 18 ianuarie 2016

A fost ziua mea... Vă mulţumesc tuturor!

A trecut ceva timp de la ultimul articol şi va mai trece tot cam atât până la următorul. Ca majoritatea studenţilor, sunt şi eu în sesiune... O sesiune foarte grea, cu opt examene care diferă în mare parte dar se şi aseamănă câte puţin. Blogu lu Halus a trecut pe locul doi deocamdată deoarece educaţia trebuie să fie pe locul I în opinia mea. Ador ocupaţia de blogger dar şi educaţia trebuie să o am în vedere.

Am luat o pauză scurtă de la învăţat pentru ca să vă mulţumesc tuturor. Ieri a fost ziua mea de naştere, am devenit oficial major în toate statele, am făcut 21. Am primit foarte multe urări atât public cât şi privat. Din cele publice, una m-a amuzat enorm şi m-a impresionat dar vă las să o descoperiţi pe profilul meu de Facebook. Am primit şi alte urări frumoase care m-au încurajat, mi-au oferit o perspectivă nouă asupra acestui an.

Mi-a plăcut foarte mult şi urarea următoare care are ataşată o imagine şi un mesaj minunat. Nu postez numele persoanelor în articol din motive de confidenţialitate şi datorită politicilor Blogger. Imaginea este urmatoarea:


Iar mesajul este următorul:
"Singura floare care pricepe cu siguranţă ce-nseamnă să-ngheţe sufletul în tine de-atâta aşteptare, e ghiocelul."
 Acest mesaj se potriveşte extraordinar cu temperamentul meu iar fotografia este aleasă în cel mai atent mod, deoarece reflectă pasiunea mea asupra florilor. Mulţumesc tare mult acelei persoane!

O altă urare minunată care reflectă pasiunea mea şi pentru care doresc din nou să mulţumesc este reprezentată prin următoarea imagine:


Mi s-au dorit rezultate maxime, multă inspiraţie şi energie, realizări şi idei pentru blog şi multe altele. Apreciez foarte mult şi acel simplu "LA MULŢI ANI!" Vreau să le mulţumesc şi tuturor celor care mi-au urat un călduros "la mulţi ani" în privat, cu diferite mesaje frumoase, în diferite limbi şi în diferite moduri.

Vreau să vă mulţumesc tuturor! Vă doresc la rândul meu, să primiţi însutit tot ce mi-aţi dorit mie!



duminică, 10 ianuarie 2016

Ghinionul e doar o închipuire...

Am avut ghinion... Nu am avut deloc noroc... Sunt ghinionist... Norocul nu ţine cu mine... Aşa-i că se întâmplă foarte des să auziţi aceste fraze sau chiar să le folosiţi? Le-am folosit şi eu foarte mult timp până când mi-am dat seama că erau doar închipuiri de-ale mele. DA! Ghinionul este o creaţie a omului.

Sunt un ghinionist! Nu a fost să fie!

Aud această frază din gura multor persoane pe care le vedem pe marginea străzii. Aşa de ghinionişti sunt încât nu reuşesc nici măcar să-şi caute de muncă... Stau şi cer ajutor de la clasa muncitoare... Dacă analizăm puţin, ei nu sunt deloc ghinionişti deşi asta pretind. Câţi bani, alimente, haine câştigă ei zilnic din mila oamenilor? Ghinion sau noroc?

Aud această frază de la persoane care au o situaţie mai grea dar totuşi muncesc şi îşi bat capul pentru ziua de mâine. Ce-i drept, nu este deloc uşor acest lucru. Dar, atâta timp cât reuşeşti să pui pe masă acea pâine, asta înseamnă că munca ţi-a fost răsplătită, deci nu eşti ghinionist.

Am auzit pe la televizor aceste cuvinte din gura hoţilor, criminalilor... Am avut ghinion, m-au prins... Serios? Ai vrut să faci rău, ai fost prins şi dai vina pe ghinion? Nu există ghinion ci există prostia acelei persoane.

Am avut ghinion la...

Am avut ghinion la examen. Mi-a picat exact ce nu am învăţat... Am auzit cuvintele astea de nenumărate ori şi le-am folosit de şi mai multe ori. E uşor să dai vina pe ghinion când din 70 de subiecte ai învăţat doar 4 (şi nici alea complete). După ce am dat BAC-ul la Română, am zis..."Ce ghinion! Mi-a picat Eminescu... Exact ce nu am învăţat" deşi dacă îmi pica Stănescu, Barbu, Bacovia sau de la epic "Moara cu noroc", "Ion", "Iona", "Enigma Otiliei", aş fi spus acelaşi lucru. Din nou, nu există ghinion... 
Am avut ghinion şi nu am prins trenul, avionul, autobuzul... Dacă seara te puneai la somn mai degrabă şi nu îţi băteai capul cu ce te vei îmbrăca pe drum, te trezeai la o oră decentă şi plecai la timp... Dacă dimineaţa nu stăteai 10 minute în plus în pat, nu beai decât o ceaşcă de cafea şi nu fumai decât o ţigară în loc de 3, nu mai pierdeai autobuzul, trenul, avionul... Ghinion sau pierdere de timp?


Am picat examenul de conducere pentru că mi-a sărit pietonul în faţă... Dacă ai picat examenul, nu ai ştiut cum să reacţionezi la pericol şi examinatorul a intervenit în manevrele tale pentru a preveni accidentul. Ai avut ghinion sau nu ai fost pregătit destul?

Mi-am rupt piciorul... Ce ghinion! Nu e ghinion... Nu ai fost atent, te uitai cine ştie pe unde şi nu ai văzut acea groapă, bordură sau sfoară pusă intenţionat acolo pentru ca tu să ai ghinion... 

Exemple ar fi multe dar mă opresc aici deoarece am emoţii... Nu ştiu dacă va citi cineva fraza asta... Dacă totuşi ai citit-o, lasă-mi te rog un comentariu în care să mă aprobi sau să mă contrazici mai ales! Dacă ţi-a plăcut articolul, apasă butonul te rog pe butonul albastru cu litera F pe el (e sub articol) sau butonul de Like/ Share din partea de sus a paginii. Mulţumesc!

Ghinionul nu există! Singur ţi-l faci!


miercuri, 6 ianuarie 2016

"Pierdut buletin" sau "Stairway to Heaven"!?

Ora 11:00... În playlist-ul personal rulează un pack descărcat de pe filelist "500 Classic Rock Song". Pot spune că acest playlist îmi deschide ochii aproape în fiecare dimineaţă, mă însoţeşte la cafeaua neagră, puţin dulce şi foarte tare. "Led Zeppelin - Stairway to heaven", mă însoţeşte astăzi la cafea după care urmează "Eagles - Hotel California" apoi "John Lennon - Imagine" şi tot aşa. Piese care îndulcesc cea mai amară cafea şi te trezesc din cel mai adânc somn.

Mai am două playlist-uri pe care le ascult deobicei când rămân singur în camera din cămin. Vecinele de la camerele alăturate mai ales, ştiu toate piesele. De la începutul semestrului le ascultă destul de des. Ce-i drept şi mie îmi place să ridic volumul destul de tare. În funcţie de starea mea de spirit din ziua în curs, jonglez între discografia Rammstein şi un playlist de pe youtube care îi cuprinde pe Emeric Imre, Ducu Bertzi, Alexandru Andrieş, Ilie Micolov, Florin Chilian, Pasărea Colibri, Aurel Tămaş, etc. Cred că aţi înţeles ce cuprinde colecţia.
 

Din discografia Rammstein, piesele preferate sunt "Roter Sand", "Rosenrot", "Strib nicht vor mir", "Mein Herz Brennt". Din repertoriul românesc, "Emeric Imre - Nebun de alb" - o piesă de care leg mai multe amintiri, "Ducu Bertzi - M-am îndrăgostit numai de ea" - pe lângă amintiri, mai demult mi-a oferit şi o lecţie de viaţă, "Aurel Tămaş - Eu plângeam şi tu râdeai" - o piesă care răsună foarte des în subconştientul meu (citeşte articolul: "Şi tu râdeai şi nu ştiai..."). Sunt multe alte piese din acest playlist pe care le ascult şi le recomand tuturor să le audă măcar o singură dată deoarece, fiecare are un mesaj bine definit.

Acum, după ce am scris despre muzica preferată, vreau să scriu despre muzica pe care nu o înţeleg. Aseară în maşină dau drumul la radio şi aud nişte versuri "Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin...". Credeţi-mă că mi-au rămas întipărite în memorie de la prima audiţie... Ce versuri sunt astea??? Dacă pierzi buletinul, uiţi cum te cheamă, uiţi unde stai? 

Sau, mai este piesa aceea "Cum mă tu nimeni nu mă va...". Ce să înţeleg din piesa asta? E o piesă erotică, porno sau o piesă de dragoste? Care-i mesajul acestei piese? O altă piesă pe care am auzit-o într-o zi şi m-a făcut să înjur... "Mă dor ochii mă dor - Sandra şi nu ştiu cum...". Ăştia-s tâmpiţi... Când li se termină ideile de piese, fură versuri din registrul popular, le remixează şi scot profit pe ele... Acelaşi lucru l-a făcut şi ADDA cu piesa "Cântă cucu...". Măcar a avut bunul simţ să păstreze versurile. Păcat că a mai băgat şi nişte efecte de studio... Şi, mai şi profită de o piesă din folclor pentru a face bani... 

O altă piesă "minunată" este piesa Deliei - "Da mamă sunt beată...". Am citit undeva pe net "Vom vedea fetiţe de 12 ani cântând aceste versuri...". Un articol scris de Silviu Iliuţă pe site-ul "Cronici pe bune" descrie tot mesajul piesei: "Delia, şi eu sunt mangă! Îmi place piesa ta!". Industria muzicală se duce de râpă! Vă rog nu vă mai bateţi joc de numele mari din muzică, indiferent de gen!

Aştept în secţiunea de comentarii păreri despre muzica actuală şi despre cea din anii trecuţi. Voi ce muzică ascultaţi?


duminică, 3 ianuarie 2016

10 întrebări la care nu ştiu răspunsul... Voi îl ştiţi?

Stau câteodată şi încerc să înţeleg anumite lucruri. Tot îmi adresez nişte întrebări la care pur şi simplu nu am răspuns...

1. Unde se duce mâncărimea când te scarpini?

Cred că asta va deveni cândva o problemă existenţială... Am văzut această întrebare scrisă undeva şi de atunci, am rămas cu ea în gând.

2. Dar durerea unde se duce după ce iei pastile?

Chiar sunt curios care este răspunsul...

3. De ce spui că te doare în cot sau în fund dacă nu e aşa?

Mereu spunem aceste cuvinte deşi minţim de fiecare dată... Dacă nu ne doare, de ce folosim expresiile?

4. Iar s-a îmbătat ca porcul?

Încă nu am văzut porci în stare de ebrietate...

5. Setea unde se duce după ce bei apă? Dar foamea?

Nu cred că se duc prea departe deoarece mereu se întorc!

6. Ce numără oile când nu au somn?

Oare numără oameni? 

7. A împuşcat cineva cu adevărat doi iepuri dintr-o lovitură?

Dacă s-a întâmplat, sunt tare curios unde...
 
8. Oare vampirii pot contacta virusul HIV? 

9. Dacă furi un pix de la bancă atunci este considerat tot jaf bancar? 

10.  Vegetarienii mănâncă biscuiţi în formă de animale?

Aştept din partea voastră mai multe întrebări de felul acesta şi chiar răspunsuri la aceste întrebări.


sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Ăştia ca tine fără iubită nu sunt serviţi...

O remarcă pe care am primit-o chiar în seara de Revelion m-a pus iar cu degetele pe tastatură. Unul dintre invitaţii de la petrecerea la care am participat, în timp ce era servit de către prietena sa, mi-a spus aceste cuvinte care intr-un fel m-au deranjat din mai multe motive dar în acelaşi timp mi-au dat o nouă idee de aşternut în paginile blogului.

În primul rând vreau să lămuresc ce înseamnă pentru mine o iubită. Pentru mine, persoana pe care am ales-o şi în acelaşi timp m-a ales reprezintă o parte din mine. O respect enorm, îi ofer tot ce am mai bun, fac tot ce se poate pentru ca ea să fie fericită. Pentru mine o relaţie serioasă este poate cel mai frumos dar pe care îl pot primi. Prin relaţie, eu înţeleg: egalitate, iubire şi prietenie. O relaţie nu înseamnă să stai pe scaun şi să aştepţi să fi servit. Partea proastă este că acea relaţie este serioasă până în ziua în care îţi spune că s-a terminat totul... (Vezi articolul: "Şi tu râdeai şi nu ştiai...")

În al doilea rând, ca o persoană care are cei 7 ani de acasă, nu faci asemenea observaţii, mai ales dacă ştii mai multe detalii despre persoana pe care o ataci. Sunt o persoană majoră, vaccinată, cu buletin în buzunar, care ştiu să scriu, să citesc şi să respect pe cel de lângă mine. Nu trebuies să fiu servit niciodată deoarece am picioare, care mă ajută să mă deplasez, am mâini cu care să mă servesc. În altă ordine de idei, dacă sunt cu prietena mea, acasă, la o petrecere sau în oricare alt loc, nu aştept niciodată să fiu servit, ba din potrivă, mă ridic şi o servesc eu pe domnişoară, încerc să îi fac seara cât mai frumoasă. 

În concluzie:

Iubita nu este servitoarea ta iar "ăştia ca tine fără iubită" ştiu cum să se comporte şi să se descurce şi singuri.

vineri, 1 ianuarie 2016

Din nou 1 Ianuarie...

Acesta este un articol cu statistici despre luna Decembrie. Vă cred că este 1 Ianuarie şi numerele nu cad prea bine astăzi. Dacă nu doriţi să vizualizaţi statisticile, vă rog să citiţi la sfârşitul articolului "7 PROPUNERI PENTRU IANUARIE" şi "4 DORINŢE PENTRU IANUARIE". Aştept cu drag din partea voastră propuneri, idei, critici, nelămuriri. Toate sunt bine venite!

1 Ianuarie 2016. Un an nou... Am deschis şi eu ochii după distracţia de Revelion, acum beau cafeaua puţin îndulcită (la fel cum îmi doresc să fie anul acesta) şi scriu primul articol din acest an. Îmi doresc de la acest an să îmi aducă tot mai multă inspiraţie, idei de articole, cât mai mulţi urmăritori şi cât mai multe persoane care să interacţioneze pozitiv sau negativ chiar la articolele mele. Cea mai mare plăcere pentru un blogger este atunci când cititorul lasă un feedback articolului, lasă un comentariu în care spune ce îi place, ce nu-i place, ce şi-ar dori să citească, etc. O altă plăcere este aceea de a-şi vedea articolele distribuite mai multor persoane, recomandate prietenilor...

Despre acest blog, pot spune că sunt foarte mulţumit. L-am creat în data de 04.12.2015 şi primul articol scris a fost "Pentru ce? Un text fără inspiraţie!". Am pornit blogul fără să mă gândesc la ce voi scrie mai departe. Totuşi, acel text "fără inspiraţie" mi-a reaprins plăcerea de a scrie şi mi-a lipit degetele de tastatură. 

În luna Decembrie, de pe 04.12.2015 (ora 23:52) până la 31.12.2015 (ora 23:59), am scris 29 articole, cele mai puţine vizualizări (în număr de 15) având "Plimbare prin centrul Iaşului... Cu sau fără arme?" iar cele mai multe vizualizări având articolul cu titlul "Ce înseamnă pentru mine Horticultura" cu 91 vizualizări. Ca o medie a vizualizărilor pe anul trecut sau mai exact, pe luna Decembrie 2015 a rezultat un număr de 39 vizualizări per articol. Numărul total de vizualizări pentru luna trecută a fost de 1.384, majoritatea provenite din distribuirea articolelor pe Facebook şi Google+. Pagina de Facebook "Blogu' lu' Halus" a adunat 54 de like-uri.


Multe persoane ar spune că nu a fost aşa productivă luna Decembrie... Eu în schimb, spun că a fost o lună minunată şi foarte productivă care m-a încurajat să îmi propun să ating câteva realizări pentru Ianuarie.

7 PROPUNERI PENTRU IANUARIE:

1. Minimum 5 articole pe săptămână;
2. O medie de 70 vizualizări per articol;
3. Minimum 3000 afisări de pagină;
4. Articole care să nu cuprindă politică, sau orice alte porcării din mass-media;
5. Să interacţionez cât mai mult cu cititorii;
6. Să ofer material de cea mai bună calitate;
7. Să obţin un număr de 150 like-uri pe pagina de Facebook; 

4 DORINŢE PENTRU IANUARIE:

1. Cititorii să interacţioneze cu articolele prin comentarii;
2. Cititorii să răspundă provocărilor din unele articole;
3. Să fie criticate articolele de fiecare dată când este cazul; 
4. Dacă celui care citeşte articolul îi place, să mă încurajeze printr-o distribuire; 
 
Vreau să vă urez tuturor un an nou fericit şi un călduros LA MULŢI ANI!