marți, 23 august 2016

Bună dimineața...

Bună dimineața! Sau cel puțin așa ar trebui să fie... Trezirea e la 5... Cel puțin așa încearcă alarma telefonului să "spună". Aud în surdină "Hotel California", o piesă de suflet care îmi dă curaj să mă ridic din pat la ora asta... Sau cel puțin după ce amân alarma de vreo 3-4 ori numai să mai profit de câteva minute de somn.

E dimineață deja? Ce noapte scurtă! Mă ridic din pat, îmi stropesc fața cu apă rece, îmi iau repede pe mine hainele de muncă, îmi arunc în geantă o jumate de pâine și ceva mâncare de prin frigider și fug repede la tramvai... Am vreo oră de mers până la serviciu. Dar, înainte să mă urc în veșnicul RATP trebuie să îmi iau o cafea sau cum îmi place mie să zic, "să mă spăl pe față pentru a doua oara". Nu știu dacă ar trebui să aibă vreun efect... La mine are! E răsfățul meu de dimineață.

Sunt deja în tramvai la jumătatea drumului și încă îmi savurez cafeaua... E 6:30 deja? Ce repede a trecut o oră jumate... Imediat încep munca. Lucrez cam până pe la 6 seara. Pe la 7 ajung înapoi la cămin. Mănânc și ziua e gata! Trebuie sa ma pun la somn pe la 10 pentru că nu mai este mult până la 5.

Am 21 de ani, îmi place ceea ce muncesc dar urăsc programul ăsta. Nu prea mai ai timp să faci nimic. Știu ca milioane de persoane au asemenea program de ani de zile... Chiar dacă nu îmi place programul, îmi sacrific câțiva ani pentru a-mi pune bazele unei cariere. În opinia mea, mai degrabă renunți la timpul tău liber acum, cât ești tânăr. Sunt sigur că am timp să-l recuperez peste câțiva ani.

Aș mai scrie dar am ajuns la serviciu. Nu mai e mult până la 6...

O zi productivă să aveți!
Robert H.

sâmbătă, 20 august 2016

Despre încredere...


După o lungă perioada de pauză, revin cu degetele pe tastatură. De ce am avut perioada de pauză? Pentru că pur și simplu nu am avut tastatură funcțională. Am schimbat laptop-ul și acum revin în forță. Dar să mă întorc la subiect...

Am zis de atâtea ori că nu mai am încredere în nimeni în afară de familie până într-o zi... Am renunțat la acest gând pentru o persoană. Am revenit cu gânduri mai bune și mi-am spus: „Prietene, te-ai înșelat. Trebuie să ai încredere măcar în cineva.” Ok... Având încredere, totul a mers perfect, ca pe roate cum se mai spune... În fiecare zi eram tot mai optimist și parcă începeam să am cât de cât încredere și în alți oameni dar mai ales, aveam tot mai multă încredere în acea persoană.

Desigur, cum se întâmplă mereu, mai faci și compromisuri pentru ca acea persoană să se simtă bine și să fie fericită, renunți la anumite lucruri, oferi o bună parte din timpul tau, etc. Așa am făcut și eu și sincer, nu îmi pare rău. Cum se spune: „Omul din greșeli învață”. Nu acuz pe nimeni pentru nimic, vreau doar să mulțumesc pentru o lecție importantă: „Nu renunța des la timpul tău pentru altcineva.”. Timpul este foarte prețios și trece foarte repede. Cu cât avansez în vârstă observ că timpul trece tot mai repede.

În fine, timpul a trecut și a venit și acea „fericită” zi când toate legăturile s-au rupt. Încă nu sunt lămurit care e motivul dar poate într-o bună zi voi primi și niște explicații. Sunt ferm convins că am și eu o parte din vină deoarece în viață nu poți doar să ai dreptate. Tot ce pot să zic e că îmi pare rău pentru greșelile mele dar îmi pare bine că am mai primit un șut și am făcut un pas înainte. Am învățat că orice rău aduce un bine la un moment dat.

În concluzie, s-a dovedit că nu poți avea încredere cam în nimeni deoarece la un moment dat totul se poate întoarce împotriva ta. Încrederea mea e limitată și le recomand tuturor să și-o limiteze.

Vă salut cu respect și vă urez o zi bună!
Robert H.