Înecat în amintiri...

Deschid ochii. E rece! Frigul îmi omoară cheful de viaţă şi nu mă lasă să cobor din pat chiar dacă simt miros de cafea... Cred că e de pe la vecini mirosul. O beau mai târziu... Oricum nu am cafea şi trebuie să cobor să-mi cumpăr. Ce naiba mişcă pe perete? Iar o scârbă de gândac de bucătărie! Mort! L-am lovit cu podul palmei de ciudă că el a ieşit din cuib şi eu nu pot să ies.

Nu se poate aşa ceva! Iar aud urlete de pe la vecini... Râd, se distrează, urlă... Ce naiba?! Nu e lumină afară! Cât e ora? Unde e telefonul ăla tâm... 5:24! De asta m-am trezit... Gălăgie şi miros de cafea. Cred că ambele vin de la aceeaşi cameră. Trebuie să mă ridic din pat să sorb şi eu puţină licoare să-mi revin din starea asta şi să-mi încep ziua dacă tot m-am trezit de la urlete... 

Ce naiba? Era întuneric! Urlete! Miros de cafea! Am visat? Ce mă doare capul... Ce caut pe jos? Mă duc la baie să văd... Unde-i rahatul ală de întrerupat... Ce!? Ce-i cu lovitura asta la cap? Ce-am făcut aseară? De băut sigur n-am băut că am pastilele pe dulap. Ce mă doare... Totuşi nu mai curge sânge, sunt sigur că e pe covor. Nu e! E curat... Cât e ora... Unde mă-sa e telefonul ăla... 12:41... Era 5 şi ceva mai înainte... Un mesaj? 7 apeluri?

Patul! Acolo sunt urme sigur... Cum dracu? Lenjeria e curată... Mă pun pe scaun să judec puţin, poate îmi aduc aminte ce s-a întâmplat şi de ce am ajuns în starea asta, cum m-am lovit la cap şi de ce nu sunt urme? Mesajul! Mesajul sigur are ceva să-mi spună... "Unde eşti? De ce nu răspunzi? Aici totul arde! Salvează-mă!"

PARTEA I - 12 Decembrie

VA URMA! Dacă doriţi desigur.